Dumnezeu a deschis o fereastră în RAI, m-a văzut pe mine şi m-a întrebat: "Copilul meu, care este marea ta dorinţă ?" Eu i-am răspuns: "Doamne, te rog să ai grijă de persoana care citeste acest mesaj, de familia lui şi de prietenii lui speciali. Ei merită asta şi îi iubesc foarte mult.
"Amin, Bunule Iisuse!" am răspuns eu, cu mare re-
cunoştinţă.
A fi puternic înseamnă a iubi pe cineva în linişte. A fi puternic înseamnă să radiezi de fericire atunci când eşti trist.
"Dreapta Cugetare", ORTODOXIA-- singurul Izvor de Frumuseţe ce înalţă sufletul nostru de ROMÂN spre Virtutea Desăvârşirii Sufleteşti, ne sfătuieşte că a sosit timpul să strigăm mai mult la Dumnezeu !
1. Fie ca în scurgerea acestui An, acest Popor Român să aibă parte de un An binecuvântat de Dumnezeu.
2. Fie ca Sfânta Treime să-i ajute a recăpăta podoaba frumuseţii şi a îţelepciunii şi de a intra în aşezarea deplină a comuniunii cu Dumnezeu.
3. Fie Anul acesta, momentul ca să poată căpăta puterea de a merge pe drumul său, în pace şi linişte, reuşind biruinţă asupra vrăşmaşilor potrivnici.
4. Fie ca Anul acesta, să fie momentul, când Marea Lucrare a Duhului Sfânt, prin puritate, castitate şi îndepărtarea de patimi demoniceşti, să-l ajute a-şi împlini menirea pe care o are ca « Popor Ales » ca « binecuvântaţii Sfintei Treimi ».
5. Fie ca Mesajul Divin să-l îndrume ca o făclie de lumină înaintea neamurilor, spre Chemarea atât de înaltă la care este chemat.
6. Fie ca Lucrarea Duhului lui Dumnezeu să-i trimită lui, Marii Îndrumători şi Învăţători înţelepţi care să pună bazele unui sector educaţional ca să poată înţelege adevăratul scop al vieţii pe pământ, adevăratul sens al trecerii lui prin lumea aceasta.
7. Fie ca în acest An, să vină ziua trezirii duhovniceşti din întunericul-spiritual ce domină întreaga omenire, lansând punţi divine, relaţii pozitive cu întreaga omenire.
8. Fie ca în scurgerea acestui An, toate ereziile, să redevină la unul TRUP, una Familia, Dreapta Credinţă Sabornicească şi Apostolească Biserică, împletind în deplină comunitate, iubirea cu ascultarea de Dumnezeu.
9. Fie ca acest Popor, cu preţul plătit prin suferinţă şi durere, să-l ajute în urcuşul duhovnicesc, spre a da Lumină tuturor neamurilor pământului.
10. Fie ca Tainele Cerului să desvăluie Poporului Român, zguduitoarele evenimente ce vor apare în zilele venirii lui Iisus ca Domn şi Judecător, din cumpăna anilor grei, când otrava antihriştilor începe al arunca în haosul înfierării pe mâna dreaptă, cu ştampila 666.
RUGACIUNEDoamne Iisuse Hristoase, umple de bucurie inimile tuturor Românilor noştri din ţară şi de pretutindeni, şi cu strălucirea Ta, îndepărtează întunericul din sufletele noastre.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli, prin harul Preasfântului Duh, Care S-a pogorât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor, de au început a grăi în alte limbi, însuti, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, trimite acelaşi Duh Sfânt al Tău, peste acest POPOR şi sădeşte în urechile inimii lui Sfânta Scriptură cea insuflată de Tine prin puterea Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
ROMANIA GRADINA MAICII DOMNULUI
Cel de Neajuns cu gândul,
Cel de Necuprins cu mintea,
Cel ce este Cuvântul,
cu neputinţă a-L vedea,
e Mirele Ceresc
din Raiul Dumnezeiesc
şi dintre toate fecioarele
o vrea, pe ea, « cea Aleasă ».
logodnica Sa, Fecioară România.
* * *
- Unul ca acesta, s-a îndrăgostit?...
O aşa, Fecioară şi-a dorit?
- Da ! s-a îndrăgostit...
şi, o aşa Fecioară, şi-a dorit
ca să devină Mirele ei,
El, Cel Prea Iubit.
- EL, Cel Prea Înalt,
pe România, Fecioară şi-a aflat?...
- Da, El, Cel Preaînalt!!!…
Fecioară a căutat
şi pe România, a aflat.
- Cum?… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
o aşa fecioară… desfrânată ?
- Da, da, da!… Unul ca Acesta
a ales din lumea toată,
pe România, o desfrânată!...
Şi cu dulci chemări
o vrea la Sine, bunăoară,
ca s-o preschimbe într-o
neprihănită Fecioară.
Şi nu trimite la ea, slugile Sale,
ci, chiar EL se înfăţişează...
din marile depărtări
lângă ea coboară.
Nu o ridică pe ea sus,
că nu voia s-o ducă
în ceruri desfrânată,
ci vine în cortul ei, aici, jos
ca un meteorit luminos.
El, Cel din « Cartea Veşniciei »
întocmai ca şi vestea culeasă de pe file.
Vine la ea cu atâta graţie şi iubire
ca nu cumva auzind,
Fecioara, să se sperie,
să sară şi să fugă de-al ei Mire.
Cu înţelepciunea cuvântului
blând şi îngăduitor îi spune :
« Îndrăzneşte, Fiică a Sionului
apropie-te de Mine!... »
Ea, în duh învăluită
Îl priveşte uimită.
Din crunta rătăcire
se ruşinează, se smereşte,
dar nu îndrăzneşte,
ştiind că ale ei fapte,
au dus-o la moarte.
Rămasă mai departe
în înceţoşata noapte
învăluită-n taine
neînţelese-n parte,
deprimată, secătuită,
încărcată de demoni, sălbăticită
ca de băutură, rămase ameţită.
Abia într-un târziu,
înaintând timidă,
cu lacrimi şi sfioasă
ÎL rugă duios,
pe Mirele Hristos:
- Eu... Domnul meu?...
a Ta Mireasă?!...
Te ascult cu uimire
Mă surprinde a Ta iubire!
N-am pic de pace-n suflet...
trecutul meu e pătimaş.
Îndurare... dar acuş
să-mi dai povaţă,
oare e o amăgire ?...
Tu eşti neprihănire
Tu eşti CEL Prea Sfânt!
Eu ?.. o nevrednică-s pe pământ!
Eu sunt o păcătoasă!
E o prea mare cinste
să fiu, eu, a Ta “Aleasă!”
Sunt plină de răni,
cum să devin a Ta Mireasă ?
- Nu-ţi fă griji, Eu sunt Doctorul tău
Eu sunt Stăpânul Cerului!
Sunt, Cel ce sunt, sunt « EU »
sunt Iisus Dumnezeu.
Învaţă aşadar cele ale duhovnicirii
şi înţelepţeşte-te în ale dumnezeirii.
şi nu încurca « Planul Meu ».
* * *
- Şi ce face ?... Şi ce-i dă de la Sine?...
Bogăţie ?... strălucirile acestui pământ?
- Nu!... ci, face cu ea Legământ.
Îi dă un inel !... Pecetea Duhului Sfânt,
Se mai poate spune
esenţele iubirii...
fantasmele fericirii...
* * *
- Aşa a vrut Cel care o iubea ?...
El nu-i vedea urâţenia?
- Nu!... pentru aceasta
se şi cheamă IUBIRE.
A văzut urâţenie şi s-a îndrăgostit
căci de multe ori iubeşti
şi ceea ce este urât.
Aceasta şi Hristos a făcut!
- Şi o face pe aceasta
o nouă făptură,
fără pată, fără zbârcitură?
- Da, intrând în cortul ei,
îi mai spune :
« Cum ?...nu îndrăzneşti
să te apropii de Mine ?...
Nu în Cer Te ridic, ci în Mine!...
Iată, te voi sădi în lăuntrul Meu.
Te voi purta chiar Eu.
Din negura acestor vremi
Te voi ridica
şi cu mărire te voi încununa.
Valuri de miresme de nard
din scumpele miruri
pe trupul tău voi turma.
Tu să-Mi devii « Cea Aleasă »
cea mai gingaşă Mireasă!
Şi să-Mi dai naştere de prunci
care să asculte-a Mele Porunci.
Să-Mi naşti Fii ca dar,
sfinţiţi să Mi-i aduci la Sf. Altar.
Prin rodul minţii
să-i redai frumuseţii;
Cu o înţelepciune fină
să-i aduci pe calea binelui,
spre Adevăr şi Lumină.
* * *
Bucură-te, Fecioară Românie,
FIUL Ei, Iisus şi Împărăteasa Cerului,
este cu tine!
“O!... Mire, care schimbi urâţenia Miresei în frumuseţe!...” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
* * *"Un pustnic, aflnd un om indrăcit şi care nu putea să postească, s-a rugat lui Dumnezeu să se mute la sine dracul şi acela să se zlobozească. L-a ascultat deci Dumnezeu şi a intrat dracul in pustnic, depărtându-se de la omul acela. Iar pustnicul, fiind ingreuiat de drac, răbda nevoindu-se in post şi rugăciune. După puţine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu şi de la dânsul, pe dracul". (Pateric).
Fericit cel ce poate iubii şi pe vrajmaşii săi şi rugându-se pentru ei , Duhul Sfânt ii va călauzi la intrarea pe Poarta cea strâmta, in Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este adevarata identitate a slujitorului lui Iisus Mântuitorul. Cine nu respectă aceste mărturisiri să nu aiba nădejdea mântuirii, că mai intâi Mântuitorul, aceasta a facut, şi incă jertfa dragostei până la moartea de pe Cruce. Iertarea şi iubirea de aproapele zideşte frumuseţile şi bunătaţile Raiului in care iţi vei petrece Veşnicia. şi acest "drum" ţi-l croieşti singur şi cinstea aceasta nu se poate obţine decât de tine insuţi. Această Comoară se obţine foarte greu la început, dar pe urmă devine foarte uşor. Si din ce în ce foarte plăcut. Este ca o grădină plină cu poame foarte dulci şi gustoase, dar mai întâi de a intra în acea grădină e un gard de marăcini cu pomi salbatici care ţi se screpejeşte gura şi îţi amărăşte inima. Necredinciosul ignoră acest Adevăr. Sfanta Scriptură are pentru toţi aceleaşi scrieri, caractere, versetele respectă aceleaşi reguli de conduită, dar numai cei plini de Duhul Divinităţii o inteleg la adevarata ei valoare. Si numai datorită acestora, Adevărul s-a păstrat dealungul istoriei... Inveţi şi mori invăţând şi lupţi o viaţă căutând să afli Adevărul, cu toate acestea nu capeţi nicio informaţie, dacă răspunsul nu-l cere direct de la Invăţătorul, Iisus Hristos. Oameni imorali folosesc cu totul alte metode, ca să capete influienţe, chiar schimbă legi, incercând să ascundă Adevărul ... însă, pericolul stă in faţa lor, că Adevărul de la Hristos, este CUVANT cu putere multă!
de Elisabeta Branoiu
Oamenii de azi se rup în « DOI »
Îngeri buni şi îngeri răi :
Îngerii buni, în toată viaţa lor,
duc o intensă şi susţinută activitate,
într-o manieră inteligentă,
promovând : credinţa, dragostea,
infinita bunătate, din frumoasa „Tradiţie”,
de la Părinţi împrumutată.
Îngerii răi, sunt cele mai sinistre personalităţi,
profitând, nu o dată, ci de mai multe ori,
de „Îngerii buni”, sfidând
cuvântul „Bunătate, Adevăr”.
provocând atacuri nedemne
şi infantile la adresele lor...
Răi fiind, nu au conştiinţă
şi nu vor acces spre „Împărăţia Iubirii”,
ci, nonşalant, trăind pe un fundament bolnav,
urmăresc numai interese proprii
de ordin material sau în alte scopuri,
provocând sufletelor frumoase,
uz extrem de grav !!...
Urăsc „Sfânta Tradiţie”,
eludarea Divinului Hristos,
faţă de care Bunii noştri au mers frumos
de 2000 de ani până în prezent .
Ce logică ar mai fi avut, acum, viaţa lor?
Fără Cel ce ne-a arătat nouă toate :
"Eu sunt Cale, Viaţă, Adevăr?”
Voi, Îngeri buni, iubiţi-vă „Tradiţia şi Părinţii
care v-au născut şi v-au crescut.
Alinaţi-le singurătatea în agonia bătrâneţii
Dăruiţi-le, acum sentimente frumoase!
Îi veţi căuta cât de curând dar,
veţi găsi „un amarnic mormânt”.
Puritatea interioară
şi exterioară te ajută
să ai dorinţe care nu
te distrug sau sustrag din frumosul zbor spiritual.
Scrisul meu a fost o ploaie de aur asupra poporului meu, dar stratul preţios nu a fost constatat ca o protecţie divină, absorbit benefic de sufletele fraţilor mei români. Nu sunt scriitor şi nici un bun povestitor, perioadele de trudă, (din Voia Domnului) a fost doar o jertfă depusă benevol în favoarea comunităţii, dar înţeleasă greşit. Şi, dacă n-am găsit iertarea, iubirea, mila, toleranţa, compasiunea, pacea, înseamnă că nu le-am depus mai întâi la picioarele Celui ce ni le-ar fi dăruit, acceptându-ne ca Fii ai Săi, ca Fraţi cu Iisus Mântuitorul. Dar n-aţi dorit schimbarea, că o « Naştere din Nou », necesita ruperea de patimi...
Visele reprezintă roţile gândurilor tale
2010-06-26
Noaptea trecută, m-am trezit dintr-un coşmar înfiorător, de o inexplicabilă şi covârşitoare euforie. Se făcea, că eram într-un loc necunoscut. Ţineam în braţe un copil, un băiat frumos cu un păr auriu. Era blond, şi grăsuţ cum îi stătea bine unui copil. Părea că-l iubesc foarte mult !... Era şi mama mea (răposată) lângă mine. Eram într-un oraş necunoscut şi urcam dintr-o vale, pe partea stângă a trotuarului, pe lângă multele magazine pline cu de toate. Am intrat într-unul din ele, vrând să cumpăr ceva, nu-mi amintesc ce. In magazin, i-am dat copilul mamei, şi totu şi mă neliniştea ceva. Am ieşit din nou, urcam să intru în alt magazin. Deodată îmi amintesc de copil. Privesc în urmă la mama mea, copilul nu mai era în braţele ei. Am întrebat speriată :
- Unde e copilul ?
- Nu l-ai luat tu?... mi-a răspuns ea. S-a dat jos din braţele meu şi am crezut că a venit la tine.
- Vai... groazic, mă tem că am pierdut copilul !
- Ei, dar nu te mai speria atât !... să ne întoarcem... trebuie să fie în magazin.
În magazin nu era. Alergam cu disperare uitându-mă în toate părţile să-l găsesc undeva. Alarmată am început să-l caut şi pe stradă, întrebând pe toată lumea. "Nu l-am văzut" îmi răspundeau toţi.
Am intrat în panică, mama era tot lângă mine, îmi susţinea mereu moralul, să fiu calmă, că-l voi găsi, că va fi undeva pe aproape. Am intrat pe o străduţă lăturalnică, sperând să-l găsesc cât mai repede. Strada mai avea doar câteva case şi imediat se întindea o privelişte de pădure, de pustietate.
Abia am făcut câţiva paşi şi îndată văd cum vin spre noi, alergând în goană dinspre pădure, cinci sau şase câini ciobăneşti, păreau foarte mari şi foarte răi. Am încremenit, fiind sigură că nu vom mai scăpa cu viaţă. Mama a fugit înainte, ceilalţi câini fugeau după ea. Eu am rămas pe loc, luptându-mă cu un dulău foarte mare, care vroia să mă muşce de faţă. Se ridicase în două labe, iar celelalte două le-a pus pe pieptul meu. Semăna cu moartea, mă aflam într-un loc ca fără de scăpare. O putere a intrat în mine, l-am prins cu mâna stângă de bot, în aşa fel să nu poată deschide gura, iar cu mâna dreaptă îl mângâiam pe cap şi-i ziceam ca unui simplu om : "ce ai cu mine câine, ce rău ţi-am făcut ?! Stai liniştit că eu mă întorc să merg pe drumul meu şi nu mai calc pe aici, să fi sigur. Eu n-am nimic a împărţi cu tine, nici tu nu văd ce probleme ai putea avea cu mine de nu mă laşi să trec ! Hai pleacă, du-te liniştit acasă la tine şi eu mă voi întoarce, că... cu siguranţă copilul meu nu a trecut pe aici".
Ceva m-a făcut să cred că acest câine nu mai era periculos, se îmblânzise, ca şi cum ar fi înţeles, pur şi simplu cuvintele mele şi i-au convenit de minune. S-a retras ca şi când am fi încheiat un pact, împreună. Priveam câinele cum mergea calm şi înţelegător, spre direcţia din care venise. Mama însă, nu s-a mai întors.
Acum pierdusem şi copilul şi pe mamă ! Eram distrusă, demoralizată, şi nu ştiam ce mai pot face să-mi recapăt pe cei ce nu mai erau lângă mine.
Era pe înserate, în amurgul zilei. Cu cât întunericul se intensifica mai mare cu atât durerea creştea şi mai mult în inima mea. Cui să cer ajutorul, la cine să apelez ca să mă ajute. M-am aşezat pe un zid dărâmat, obosită mi-am rezemat fruntea pe mâna dreaptă, ce stătea rezimată cu cotul pe genuchi, meditând ca şi când ar mai fi existat o soluţie salvatoare, să mai pot ieşi din această nenorocire ce se abătuse asupra mea. Imi ziceam "Iisuse, ce mă fac, acum ?! Vai, mie... parcă l-a înghiţit pământul pe copilul meu ! şi mama, unde e mama ?! Vai mie... şi pe acolo am făgăduit că nu voi mai trece, doar aşa am cooperat cu câinele. Câtă suferinţă !!... peste limitele umane !!... Imposibil... In ciuda eforturilor mele, parcă cineva a pus la cale să asmută aceşti câini pe mine. Oare, ce i s-o fi întâmplat mamei ?!... Prea multă durere !!..."
Lacrimi amare îmi curgeau pe obraji. Un bărbat necunoscut, m-a luat de braţ şi încercând să mă ridice mi-a zis :
- Vino să dormi în casa mea, e noapte, s-a făcut târziu, lasă pe mâine toate grijile tale, acum nu mai poţi face nimic.
- Cum să las pe mâine ? ... Mâine, poate găsesc copilul mort!... Şi cum s-o las pe mama ? E îngrozitor ce mi se întâmplă, oare pot dormii?
- Las-o pe mama, mi-a mai zis omul, dincolo e un spital, am ajutat-o să ajungă acolo, au alergat-o toţi câinii. Are umărul rupt, dar acolo va fi bine îngrijită!...
Are umărul rupt ?!... bărbatul tăcu, nu mi-a mai dat niciun răspuns. Mi-am revenit puţin, am crezut cuvintele lui, înţelegând că el ştie ce s-a petrecut cu mama mea, dar l-am întrebat... "şi copilul?" N-am aflat răspunsul. Omul doar a înălţat din umeri şi tot tăcut a rămas.
Imediat, m-am trezit, dar tot trupul era plin de o durere insuportabilă, ca şi cum aş fi trăit cu adevărat clipele acestor tragice evenimente. Toată ziua aceea am rămas în acel sentiment necunoscut, acea durere şi trupească şi sufletească, fără să-mi pot modera pulsul şi durerea inimii, fără să-mi pot recăpăta liniştea sufletească!
Din nou, în noaptea de 18 spre 19 Mai 2009, am auzit un Glas care mi-a zis: “Îţi vei schimba viaţa ! »..
Doamne Iisuse, facă-se voia Ta !... Tu, toate le poţi, schimbă-mi Tu, viaţa după voia Ta, că ceea ce voieşti Tu voiesc si eu, dar eu nu pot nimic, nu ştiu nimic. Tu m-ai păzit din pântecele mamei mele. Mama mea şi-a cerut de multe ori iertare de la mine, pentru cât a luptat să-mi curme viaţa în pântecele ei, şi chiar şi după naşterea mea, dar s-a făcut după Voia Ta, toate. +AMIN+
Azi 27-01-2010
In visul acestei noapţi liniştite de iarnã
Andrei imi facea cu mana, mã invita la el. Se fãcea cã-şi cumpãrase altã locuinţã şi cã vrea sã dea un ospãţ sau un fel de pomanã unde invitase mai mulţi oameni. Intru... deodatã pe pajişte verde, apoi ca sã vãd cã în faţã apare un castel minunat si foarte mare, un castel cu aspect de cel mai frumos castel din lume, asemãnându-se cu un Ierusalim Nou. Îl privesc uimitã ! Era de un alb strãlucitor ! O lavabilã proaspãtã dar care emana raze strãlucitoare. Multã lume intra în el. Eu m-am oprit sã-l admir În stânga, privesc lung... pe o culme înaltã, tot verde crud şi pomi fructiferi, cum si acolo sus, pe coama dealului, statea inaltator, un alt castel, dar de mãrime micã, la fel de frumos, totuşi lavabila nu mai era aşa de albã, strãlucitoare, ci îngãlbenitã de vreme. Andrei venea spre mine. I-am zis « Va trebui zugrãvit şi acesta ne va fi de mare folos. Ma simteam ca si cum eram pe alt pamant si aici traiam vesnicia dar m-am trezit. Mi-a rãmas în inimã bucuria entuziasmul, şi marea consideraţie pentru Dumnezeu, cã El a mi-a trimis aceasta minune cu mine, cu noi toţi, mã şi vedeam cã ne mutãm pe Ierusalimul se Sus... Era ca pe Pãmântul cel Nou, Doamne, frumos a mai fost acest vis !!! Ce bine ar fi sã avem parte de aceastã mutare in grãdina Ierusalimului. Ajutã-ne Doamne sã se împlineascã acest vis şi sã nu fie doar o amãgire. Amin.
Eram pe malul unui ocean. In spatele meu se uitau cu ochi plini de curiozitate, foarte multã lume, dacã voi putea sã-l trec, sau nu. Priveam şi eu surprinsă, spre celălalt ţărm al oceanului care părea că se pierde la orizontul îndepărtat, totuşi cu intenţia de al trece şi a ajunge neapãrat pe celălalt mal al lui. Cei din spatele meu, masa imensă de oameni, mă privea socotind, "ce mã voi face eu?... n-am să pot trece oceanul?!"
Si eu gândeam la fel : "cum voi trece eu acest ocean ? Vapoare nu sunt, nici cel puţin o barcă, să înot nu ştiu ! Doamne!!!... Ce mă tânguiam, oare, cum voi ajunge, că nu găsesc nicidecum, soluţia de salvare.
Iată, din zarea îndepărtată, spre mine vine o rază ca de curcubeu, dar foarte subţire, auzind, totodatã şi un glas : « Suie-te aici, pe această rază ! » Cum să mă sui Doamne, că e prea subţire şi am să cad ! Raza nu a stat pe gânduri, imediat a intrat sub picioarele mele venind colac în spatele meu, răpindu-mă numai pe mine .
Inaintam cu o mare repeziciune spre tărmul care, acum, părea din ce în ce tot mai aproape. Insă, priveam înapoi şi gândeam "Doamne, va trebui să vii, să-I ei şi pe ei, trebuie să vină şi ei după mine!" M-am trezit după aceste cuvinte.
Azi noapte - 11 spre 12 Mai 2009, m-am trezit iar, dintr-un vis frumos, fascinant, minunat:Iisus a venit în casa mea, şi s-a aşezat pe pat, în poziţia pe care ar fi stat şi pe scaun, că scaun sau fotoliu nu aveam in incapere. Părea asemenea unui om de statură normală dar, era Iisus, care emana o strălucire incântătoare. Avea hlamida albã, faţa Sa dulce şi energia binefãcãtoare care-ţi umplea inima de bucurie, încântare şi fericire, cã te afli şi se aflã lângã tine. M-am aşezat şi eu lângă El, m-am rezemat cu capul de umărul drept al Său, şi-i zice-am : Iisuse, cândva, mai sărutat pe amandoi obrajii, m-ai strans în braţele Tale! O!... ce bine era!... Nu vreau să mai pleci, nu mă mai lăsa singură. Vreau să rămân cu Tine!... Te rog, Iisuse, nu mai pleca, te rog !... Dar m-am trezit, şi cu regretul profund, că m-am mai trezit şi n-am rămas lângă El pe toată veşnicia.
Iisus era aşa de viu, de real!... Era, aşa de plăcut, blând şi bun, cum L-am mai văzut de atâtea ori, semăna exact cu Iisus din Sfanta Icoană Impărătească de la noi, din Biserică. Era vesel, îmi zâmbea, dar nu a vorbit nimic cu mine. Tot timpul a tăcut şi doar a zâmbit.
Of, Doamne Iisuse !.. Iartă-mă, ai înţeles că, nu limba mea a îndrăznit către Tine a ridica glas, nu mintea a spus aceste cuvinte ci, inima mea fără să vreau a vorbit!... Ea, inima mea, care arde pentru Tine ! Doamne ajută! Amin.
* * *Căci nici o proorocie n'a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt." (2 Petru 1: 21). "Şi Scriptura nu poate fi desfiinţată." (Ioan 10: 3)
Bucură-te Cea plină de Har, Maria
Bucură-te Cea plină de Har, Maria,
roagă-te pentru Ţara mea ROMÂNIA,
roagă-te pentru noi, toţi păcătoşii,
acum şi în ceasul morţii,
şi în Ziua Judecăţii.
Suntem loviţi de năpraznice furtuni
de aprige vânturi,
alunecăm prin ape
foarte adânci şi foarte tulburi.
Plutim pe un înspumat şi năvalnic val,
viitorul României,
un coşmar fenomenal,
asaltată din toate părţile
de forţe mult prea mari,
Rugăciunea Ta, să străbată
ca razele argintate ale lunii
până la marginile lumii.
Să audă că există Dumnezeu,
să afle că Uşa deschisă a Golgotei
este foarte strâmtă
iar urcuşul este mult prea greu..
In cartea "IESITI DIN EA, POPORUL MEA!" Iiisus ne cheama la o singură CREDINTA Primară de la inceputuri
Dintre aceşti doisprezece Apostoli, unsprezece au murit moarte de martir pentru UNA CREDINTA, UNUL TRUP BISERICA, UNUL BOTEZ, UNUL DUMNEZEU in trei Ipostaze.
Ei au fost torturaţi şi chinuiţi, având să înfrunte până la urmă moartea prin cele mai crunte metode cunoscute la acea vreme: Matei - ucis cu sabia
Simon - crucificat
Petru – crucificat
Andrei - crucificat
Iacov, fiul lui Alfeu – crucificat
Tadeu - ucis cu săgeţi
Toma - ucis cu lanceaFilip - crucificat
Bartolomeu - crucificat
Iacov, fiul lui Zebedeu - ucis cu sabia
Ioan - moarte naturala
Comentarii pe Reteaua Literara
(publicat de Dem).
Domnule Iovan,
Eu nu sunt o persoană religioasă însă am un deosebit respect pentru cei care cred cu adevărat într-un sistem de valori. Sunt creştin, accept că există Dumnezeu dar îl percep impersonal, admit că există pretutindeni şi nicăieri, există prin însăşi faptul că noi existăm. Evoluţionismul este doar o parte a Creaţiei iar exagerarea ori fabulaţia la care vă referiţi reprezintă un rău la fel de mare.Suntem pe un spaţiu virtual unde valorile îşi dau întâlnire, se caută ori intră în conflict. Ca personaj cu formaţie preponderent tehnică, interpretez totul prin raportul de cauzalitate şi evitarea arbitrariului - admit însă subiectivismul, pentru că în cunoaştere există drum doar spre înainte.
Este dureros ce se întâmplă în societatea românească dar perfect explicabil. Articolul Anonimului oferă multe argumente ce pot fi completate cu experienţa sau constatările personale. Atât timp cât fostele structuri securisto-comuniste nu vor fi eliminate din viaţa politică şi publică, nu avem nicio şansă. Şi nu prin măsuri coercitive, administrative ori juridice, ci prin voinţa naţională.
Paradoxal, personalităţi precum dna Brănoiu, duc o luptă încrâncenată promovând sistemul propriu de valori încercând un anume tip de atitudine, depăşit consider eu, deoarece Biserica s-a apucat de afaceri şi nu mai are grija poporului.
Consider că exemplul acestei colege este excepţional prin dăruirea cu care îşi manifestă convingerile, pentru intelectualii care, chiar refuzând planul religios - printre ei mă număr şi eu, nu reuşesc să "polimerizeze" coaguleze conştiinţa neamului românesc.
Se impune a folosi toate mijloacele pentru ca oamenii să înţeleagă că viitorul este legat de trecut iar fiecare zi ne apropie de un dezastru cultural şi economic. Ceea ce este mai rău este însă faptul că ne lăsăm copiii, şi pe drumuri şi fără ŢARĂ.
Simon Perez a declarat că a cumpărat deja state est europene, exemplifica prin Polonia, România, Cehia, Bulgaria, ce vor deveni teritorii evreieşti în situaţia evacuării din actualul stat fondat în 1947 pe teritorii palestiniene. S-au dat legi româneşti în acest sens, totul este la vedere iar moartea unor bebeluşi este doar o virgulă dintr-o encilopedie a nelegiuirilor pe care strămoşii noştrii au scris-o iar istoricii noştri încearcă în zadar să ne-o citească. Aduceţi-vă aminte de povaţa împăratului, către fiul său, Harap Alb, pe care acesta nu a respectat-o şi a ajuns supusul "spânului" aşa cum suntem noi astăzi.
Aici pe reţea, năimiţi scriu articole culturalizatoare despre tradiţiile pe care le vor exporta şi le vor serba copiii şi nepoţii noştri, altele decât haloween sau valentins' day şi multe altele pe care pe primim cu picătura.
dem
Comentarii:
-
Draga mea sora Elisabeta, iti scriu pentru a incerca sa-ti alung mahnirea din suflet, in urma comentariului pe care l-ai postat pe blogul proortodoxia, cand unii frati de-ai nostrii ti-au inteles gresit mesajul, de vina fiind si starea de nemultumire pe care am resimtit-o toti ,referitor la raspunsul sinodului.Eu trebuie sa recunosc, cu retinere am accesat situl pe care l-ai postat unde se gaseste cartea.Am citit-o, fiind hotarata s-o dau deoparte in clipa in care as fi gasit ceva care sa intre in contradictie cu credinta ortodoxa. N-am gasit si trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat profund si ca sa te mangai un pic iti spun ca daca n-ai fi scris acel comentariu, eu n-as fi aflat despre existenta acestei carti. Sa ajute BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI s-o citeasca cat mai multi romani,fiindu-le imbold spre intoarcerea din tot sufletul la ADEVAR. Cu drag Doina.
Nicolae Munteanu a spus... Doamna Elisabeta pentru ca va cunosc si de pe alte site-uri unde ca si aici sunteti foarte religioasa si prezentatii lumii teme din Sfana Scriptura va invit pe pagina mea pentru a va spune opinia despre un poem pe care l-am postat acolo.Va rog sa cititi !
a 4:31pm în Martie 25, 2011,
Nicolae Munteanu a spus...
Multumesc doamna Elisabeta pentru sinceritatea de care ati dat dovada !
As dori - daca si dumneavoastra doriti - sa postati acest comentariu atat de minunat si pe ,,reteaua literara,, unde apare acest poem in forma lui initiala. Stiu ca pe ,,reteaua literara,, aveti si d-voastra cont.
V-as fi recunoscator. Va multumesc foarte mult pentru sinceritate si intelegere !
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/9-8-7-6-5-4-3-2-1-0-...
- Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Martie 25, 2011 la 3:57pm
- Draga Prietene, in poemul Dvs. sunt mai multe intrebari la care nu pot raspunde prin cateva cuvinte?!!... Pe scurt, va pot incredinta ca si eu am fost la fel de revoltata impotriva tuturor celor ce incercau sa-mi explice, ca noi avem un rost si un alt tel in viata, si suntem aici numai pentru un concurs, defapt daca-l vom castiga vom obtine nemarginitele frumuseti, neatinsele bunatati, si necuprinsele bucurii ale Cerului. Dar nu ma puteam dumirii, ochii mei nu puteu patrunde dincolo de perdeaua aceasta care ne desparte de adevarata viata a vesniciei si orbacaiam in intunericul acesta spiritual, ca dealtfel cum fac mai toti oamenii, toate popoarele, neamurile, limbile si...etc. etc. Nu stiu ce a gasit Dumnezeu la mine BUN, ca deschizandu-mi ochii, m-a convins personal chiar Bunatatea Sa. De atunci vad ca pamantul pare prea mic si sarac si plin numai de suferinte si necazuri, iar oamenii fara Dumnezeu, arata chiniti, posedati, desfranati, lacomi, vicleni si toti sfarsesc in cea mai tagica moarte. Am 67 de ani, si urmarind ADEVARUL primit de la IIsus, ma ingrozeste faptul ca ne lipseste acesta, cea mai importanta educatie religioasa, dealtfel am trai ca ingerii, CA LOC AR FI DESTUL PE ACEST PAMANT!!...
Va sfatuiesc cititi cartea care o voi posta in continuare pe acest Site "IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" gasiti un mesaj de la IISUS, "salvati-va" sufletul, salvati si pe cei dragi... ca Dumnezeu exista! Puneti-va intrebarea, cum ati stat 9 luni in pantecele mamei si apoi sa vreti sa iesiti afara!... unde afara?... cine va soptea "IESI!... da cu capul... mai da o data!... nu zice "nu pot"... mai da o data... De ce puiul de gaina din ou, ajungand la maturizare, da cu ciocul... cine il invata?... "Da cu ciocul... afara e viata! Iesi... din gaoacea asta care te strange?!... Exemple ar fi milioane daca deja ti-am spus ca am primit MESAJE de SUS si nu ma vei crede. Mediteaza Dragul meu Prieten dar nu te lasa amagit de fortele raului... Nu zice Iisus si nici toate Puterile Divine, sa fi "prost' sau sa te lasi manipulat de altii... Iisus zice: "Fi bland ca porumbelul, dar intelept ca sarpele!" Bland, bland, dar, nu fraerit, nu inselat, nu deposedat de binele care este numai Dumnezeul nostru. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Cu drag Elisabeta.
(Sfintii nostri Parinti au gasit un eveniment prea important, petrecut la Nasterea Mantuitorului "MESIA" si datorita NOULUI TESTAMENT, Legamant cu Dumnezeu coborat in chip de rob, sa ne schimbe mentalitatea, au hotarat "O NASTERE DIN NOU" si asa am inceput si cu numaratoarea ANILOR de la 1: "El desfiinteaza deci pe cel dintai ca sa statorniceasca pe al doilea. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus hristos, o data pentru todeauna." Evrei: 10- 9,10.)
- Comentariu publicat de Nicolae Munteanu
-
a 4:31pm în Martie 25, 2011,
Nicolae Munteanu a spus... Multumesc doamna Elisabeta pentru sinceritatea de care ati dat dovada !
As dori - daca si dumneavoastra doriti - sa postati acest comentariu atat de minunat si pe ,,reteaua literara,, unde apare acest poem in forma lui initiala. Stiu ca pe ,,reteaua literara,, aveti si d-voastra cont.
V-as fi recunoscator. Va multumesc foarte mult pentru sinceritate si intelegere !
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/9-8-7-6-5-4-3-2-1-0-...- pe Martie 25, 2011 la 4:32pm
- mentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Martie 25, 2011 la 8:12pm
- Imi pare rau, Domnul Nicolae Munteanu, sunteti dragut si multumesc ca v-a placut comentariul, nu pot sa va indeplinesc cererea, ma feresc sa mai intru in dispute cu B.G.Stoian. Deja am fost avertizata de Domnul Gelu Vlasin, ca cer membrii Sit-ului ca sa parasesc aceasta Retea. Ma indruma spre Sait-uri religioase. Lasati-l in voia lui Dumnezeu, noi suntem datori sa ne rugam si pentru cei care inca n-au gustat din Painea cea dulce ca sa-i afle gustul... dupa aceea n-o sa se mai sature mancand! "Rugati-va unii pentru altii!" zice Domnul Asa sa ne ajute Dumnezeu! Cu drag. Elisabeta.
- Comentariu publicat de Nicolae Munteanu pe Martie 25, 2011 la 11:16pm
-
Da va inteleg doamna Elisabeta. V-am cerut aceasta pentru ca bietul de sgb (un mare stie-toate sarmanul) sa aiba in lista comentatorilor lingusitori si cate unul ca d-voastra care sa-i mai aduca aminte ca traieste intre oameni. In poemul acesta el ne face pe toti dobitoci si prosti. Dar nu s-a multumit s-o faca doar ...,,artistic,, a facut-o si in comentarii.
Oricum va multumesc !
Soarele meuoare, ce s-a modificat în mine ?
ce a ieşit la lumină ?
prin poziţionarea Ta în a mea inimă
din această ultimă confruntare
viaţa mea e acum, cum nu se poate mai clară
împodobind-o de virtuţi fermecătoare
şi dacă aş trăi o veşnicie
Te voi iubii şi eu.
şi mă voi lăsa mereu,
iubită doar de tine.
dar...
Tu eşti Stăpânul Universului
eu, o fragilă entitate
predestinată durerii... stresului
parte a unui tărâm tenebros
unde noaptea fără Tine
a devenit ameninţătoare.
misterioasă şi înfricoşătoare.
un tărâm circumscris fricilor colective
care îţi arată infernul mult-temut
al psihozelor ancestrale
cu profunzimile întunericului din noi
cum nu a mai fost
de-a lungul vremurilor antice şi medievale.
* * *„Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi”.(Rom. 11; 29)Telefonul sună insistent, ridic receptorul.
- Hristos a Înviat, Elisabeta! Şti de ce te-am sunat?... Mergi în pelerinaj cu noi, cinci zile, să petrecem împreună Izvorul Tămăduirii la Mânăstirea Rohia, Sfânta Ana?... Şi de acolo… mai departe… spre Moldova, spre mai multe Mânăstiri.
- Merg cu toată dragostea, când, şi de unde va fi plecarea ?
- De aici din oraş, a treia zi de Sfintele Paşti, la orele dimineţii. Vei fi nevoită să vi decuseară, să dormi la mine, să ne putem încadra în timp.
- Exact, asta o să fac dacă zici tu că trebuie!
- Da, trebuie, abia te aştept, îmi confirmă prietena mea, Geta (!) oraş Ploieşti.
Roadele unei vieţi bune, cresc într-o inimă curată, puternică şi neobosită. Aventurându-mă acum, în acest zbor spre culmi spirituale, doream cu desăvârşire să pun altă ordine în viaţa mea. Cinci zile de pelerinaj, era suficient să pot căpăta un bagaj de cunoştinţe, dirijându-mi toată atenţia, spre Taine şi Mistere adânci, spre Adevărurile profunde, ascunse-n trăirile Sfinţilor mei Străbuni de demult. Pentru mine trăirile acestor Sfinţi Părinţi au menirea unei vieţi contemplative In faţa ochilor mei, s-a deschis o UŞĂ, eu trebuia să fiu capabilă să descopăr pe urmele pasilor lor, ce se află Dincolo de această UŞĂ. Acum, mi-am zis eu, acest pelerinaj îmi va servi drept cheie pentru deschiderea acestui domeniu.
Dar, deşi îi dezvăluisem mari Taine, deşi îmi citise cartea, chiar îmulţise « talantul » pe la toate prietenele ei, ajunsă acasă la prietena mea, totuşi am avut surpriza:
- Elisabeta, eu... stii... sunt Toma necredinciosul! Ţi-am citit cartea pe care ai scris-o, şi dacă tot ce scrie în cuprinsul ei este adevărat, dacă acesta este cum susţii tu « Adevăr Divin, Ceresc » atunci stai în genuchi cu mine şi cere de la Dumnezeu, ca Lumina Invierii pe care vreau s-o păstrez încă mult timp, această lumânare, să nu se stingă în cele cinci zile, până nu ne vom întoarce din pelerinaj.
- Eu să cer? Te înşeli iubita mea, aceasta pentru mine poate fi o ispită! Da !... Voi sta în genuchi dar, cere tu. Tu eşti Toma necredinciosul. Eu nu m-am îndoit şi nu îndrăznesc asemenea lui Toma, să cer în schimb a-I pipăi cuiele din palmele Mântuitorului, eu am acceptat realitatea.
Pe tot parcursul a celor cinci zile de pelerinaj prietena mea mă privea suspicioasă şi-mi taxa orice mişcare,
- Nu cred, Elisabeta, ce-ai scris tu în cartea ta. Din păcate, trebuie să mărturisesc „ cartea ta e S.F.
- Cine te-a obligat să crezi?
Orele 23 noaptea, la reîntoarcere, după a cincea zi, Lumina Sfântă a Invierii din flacăra lumânării, arsese numai până la jumătate. Această lumânare era incorporată in plasic roşu la preţul de 45.000 lei preţ vechi.
Temătoare, şi acum îndoielnică de credinţa ei neconformă, a zis :
- Elisabeta, iartă-mă, aceasta e o minune mare. Nesiguranţa mea m-a aşezat pe aceeaşi treaptă cu Toma necredinciosul.
- Draga mea, cere-i iertare Bunului Iisus Hristos, Dumnezeului nostru, nu mie! Pe EL l-ai subestimat, pentru că, e LUCRAREA LUI şi s-ar putea să aduci hulă împotriva Duhului Sfânt. Dacă tot te vei mai îndoi şi pe viitor, acest mare păcat va fi de neiertat.
Pentru unii, aceste Taine adânci, rămân greu de deslegat, incapabili să le înţeleagă. Acest mister este deslegat numai celor ce iubesc Divinitatea, Adevărul nu poate să-l înţeleagă şi nu este accesibil, decât numai înţelepţilor. Omenirea se agită în vârtejul lumii unde îşi află plăcerea. Cu o minte grosolană, copleşiţi de pofte lumeşti nu pot deslega tainele cerului. Mintea contaminată de ignoranţă nu poate avea o clarviziune desăvârşită. De aceea o mare masă de cititori, dacă le vorbeşti de nişte născociri absurde, sau vulgarităţi, sunt numai ochi şi urechi. Dacă le mărturiseşti despre o revelaţie supranaturală îi apucă, căscatul. Abia după o tragică încercare capătă o minte pătrunzătoare, înţeleaptă. Abia, dacă, după aceea sunt tentaţi să deschidă Scriptura şi să înţeleagă abia atunci dezordinea care i-a dominat întreaga viaţă, şi pot observa că, ignoranţa a fost cauza suferinţei lor. Abia după aceea descoperă cum că au fost închişi în propriile lor forţe mintale.
* * *
Din nou o altă informaţie pentru alt pelerinaj cu o altă prietenă, Mihaela (!), tot din oraş Ploieşti. De data aceasta pelerinajul se efectua la Mânăstirea cu hramul Sfântul Fanurie, Siliştea- Gumeşti.
- Vrea să te cunoască o prietenă a mea din Bucureşti , Camelia(!) este avocat la Uniunea Avocaţilor, Baroul Bucureşti,
- Mă bucur de cunoştinţă, şi-i doresc mântuire, sănătate şi tot binele din lume.
- Nu are ea nevoie de urarea ta, deoarece e foarte mare înaintea lui Dumnezeu, Ea a ridicat Mânăstirea unde vom merge acum, cu hramul Sfântului Fanurie. Este lângă Mânăstirea Sfântul Pantelemon, Siliştea - Gumeşti.
Mare bun este iubirea. Când puterea iubirii de Dumnezeu se sălăşluieşte în inima noastră, toate grijile deşarte se înlătură şi curăţiţi cu sufletul ne învrednicim de dragostea Sa. Dragostea ne îndeamnă să săvârşim fapte mari şi ne îndreaptă mereu spre desăvârşire. Neapărat că şi această domnişoară atât de evlavioasă era împinsă spre Dumnezeu, Iisus Hristos, tot de puterea dragostei. Nimic mai plăcut, decât să cunoşti astfel de oameni şi să poţi trăi în jurul lor. Dragostea te leagă ştiind că-i slujeşti aceluiaşi Domn şi Dumnezeu, cu acelaşi scop.
Dar, am fost nevoită să parcurg o vreme ceva drum în compania ei, privindu-mă suspicios, şi cu temerea că, eu nu aş avea darul de a deţine vre un har şi că această carte a mea e eretică. Pretinzând, chiar că n-ar fi scrisă de mine.
Dar, la altă intalnire a noastră, venind cu tatăl ei la volan, şi-a pierdut controlul maşinii şi a virat spre şanţ oprindu-se într-o pădure lovindu-se de un copac. A primit un şoc puternic. S-a dus imediat la duhovnicul ei şi l-a întrebat: "de ce, de unde ii vine această ispită?"
I-a răspuns : De ce ai dispreţuit o carte? Ai avut o ispită si o să mai ai dacă nu te duci să-i ceri iertare persoanei care a scris-o".
Mi-a mărturisit chiar ea acest lucru!
Dacă şi tu cazi in această ispită, tot de acest fel, căieşte-te cât nu e prea târziu! Domnul fie cu tine! Amin.
Indoiala şi necredinţa duce la suferinţăFost părinte preot-călugar la Mănăstirea Căldăruşani, după ce i-am dăruit cartea şi mai apoi l-am întrebat de ceea ce conţine în cuprinsul ei, mi-a răspuns : "Ce... eu citesc toate rahaturile ? Cartea asta, a ta, este un rahat !..."
Părinte, am răspuns, dispreţuiţi CUVÂNTUL lui Dumnezeu ! Acesta este Mesaj din Lucrarea Divinităţii pentru vremuri apocaliptice, şi Scriptura se va împlini...
In vara anului 2010 trecând pe la mai multe Mănăstiri, m-am oprit şi la Mănăstirea Suzana. Am dăruit şi staretii mănăstirii, cartea mea Roman- Religios : »IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! » Necredinţa şi îndoilala a făcut-o să respingă şi ea Cuvântul ce reprezintă MESAJUL DIVIN ! Am atenţionat-o că nu face bine ce face. La puţin timp a realizat acest lucru. A plâns trei zile şi după aceea a cerut demisia... ea avea relaţii intime cu (!?) si Iisus Hristos Domnul, n-a mai putut acoperii fărădelegea ei...+Amin+
Iată, Părintele, Cuviosul Nil, deşi a primit de la Iisus Domnul iarăşi « viaţa » când am trecut cu un autocar plin de credincioase şi pe la mănăstirea Mărcuş, cârteşte, influienţat de Sora Luminiţa, că n-aş fi eu aceea care am scris cartea şi imi dă canon ca să învăţ Testamentul Nou pe deasupra... să nu-i mai dau telefon până nu v-oi împlini acest canon. La puţin după aceasta a căzut în miezul nopţii de pe scările de la etaj şi a fost pe moarte. Dimineaţă a chemat 3 preoţi pentru un maslu şi mi-a dat urgent telefon sa mă duc să-şi ceară iertare de la mine că i-a greşit lui Dumnezeu. M-am dus. Era lovit şi la cap şi cu mâna ruptă şi zicea că-şi simte toate oasele zdrobite... va murii s-a exprimat îndurerat. I-am răspuns cu lacrimi în ochi că nu va murii, nu vreau să mă părăsescă. Aşa s-a şi întâmplat.
In iarna aceasta, vine cu sora Luminiţa la mine, acasă. Reclamă şi pe bună dreptate nereguli mari în Sf. Mănăstire. Făcuse plângere şi la P.S. Ioan Sălăjan, Episcopul său si voia să meargă şi la P.S Episcop Varsanufie, la Bucuresti. I-am spus şi părerea mea : Părinte, dacă S-ar face ordine la mănăstirea Mărcuş, ar însemna să se implice toate mănăstirile şi bisericile de la A la Z. Toţi au vile, maşini, conturi în bănci, şi aşa mai departe... Deci nu rezolvaţi nimic. A plecat supărat de la mine... nici nu şi-a luat la revedere, dar i-am trimis vorbă sa se întoarcă la M. Mărcuş. Să ierte şi va fi iertat şi să mustre doar cu vorba că poate se vor căii toţi şi va ieşii din gura lăcomiei ! Am vorbit cu prietena mea care i-a spus să-i transmită aceste vorbe… nici ei nu-i venea să creadă, că auzise de la Părintele, că va strange bani să plece la Ierusalim. +Amin+
Puritatea interioară
şi exterioară te ajută
să ai dorinţe care nu
te distrug sau sustrag din frumosul zbor spiritual.
Primit pe MAIL, de la Elena- Nusa, fiica mea
1: 08 PM
5/14
hey
esti?
helloooooooo
eu sunt la serviciu
suntem bine
Ioana e foarte fericita
si eu la fel
o sa ia zece curat la matematica
mi-a zis ca ti-a multumit
la telefon
am avut o discutie zilele trecute
venise vorba ca te-a visat rau pe tine
si mi-a zis ca nu stie ea ce s-ar face fara tine, pentru ca desi esti departe, esti sufletul ei
si mi-a mai spus ca tu murisesi in visul ei si ca ea a ramas cu sufletul gol
ca n-a mai simtit niciodata asa un sentiment
am linistit-o si i-am zis ca ti-a murit moartea
nu pot sa-ti spun ce bucuroasa era cand te-a auzit la telefon
apoi a sarit Maria in discutie
si a zis ca si ea te iubeste mult de tot, dar ca-l iubeste si pe tataie
ca e cel mai bun tatait din lume
am fost fericita sa le aud vorbind asa
sper ca sunteti bine, sanatosi
sper sa ajungem sambata la voi
va pup mult de tot. Elena
daca intri da-mi un buzz
o sa las fereastra pe bara un timp
2:39 PM
5/15
Astazi 27 Aug. 2011
M-am trezit suspinand dintr-un vis. Se facea ca eram intr-un grup de mai multe femei. Toate galagioase, vorbind fiecare despre problemele lor, dar nu intelegeam nimic. Langa mine mai era cineva foarte aproape, si-i spuneam :
- Si mie mi-a murit barbatul. Abia mi-a murit si mi s-a si facut dor de el!. Ce ma fac?... Ce ma fac fara el? ca el ma ingrijea, el imi cumpara detoate, el imi facea un ceai daca mi-era rau?... M-am trzit cu o durere in inima si disperata. I-am povestit visul. Era inca in pat langa mine si mi-a raspuns:
- Vine si ziua aceea !
Nu!... sa nu vina, nu-mi place groapa aia intunecata si rece, sa vina norul asa cum ne-a promis Domnul nostru Iisus si sa ne ridice la Cina Nuntii Sale.
Elisabeta Branoiu la... 14 ani"Caută-mă cu inima curată, în orice loc şi orice vreme
Umblă în căile Mele, Fiul Meu, şi nu te vei teme.
Mai presus de orice, Cinstea şi Adevărul să iubeşti
Şi îţi voi dezvălui ţie, marile Taine Dumnezeieşti".
O!... Doamne, sunt un păcătos încătuşat de pofte trupeşti
Cât de uşor, şi cât de repede poţi să mă umileşti!
Indreptându-mi toate gândurile, spre Cele Cereşti
Cu părere de rău, trebuinţelor firii omeneşti!
Dar, salăşluindu-Te înlăuntrul meu, se bucură inima mea
Sursa mea de bucurie eşti Tu, ajutorul meu şi scăparea.
De unde coboară iubirea, sfinţenia, Harul şi darurile
De la Tine, Fiinţa Cea Preaînaltă, din care izvorăşte tot binele.
Dorinţa unui suflet străbate prin tăria farmecului Tău
Cu un strigăt puternic: "Dumnezeul meu!... Dumnezeul meu!"...
Eşti dulcea mea iubire, eşti un dor ca o flacără vie,
Cu inima curată, mă închin pururea, lăudându-Te,
"Slava si marire TIE!"
Drumul spre ceruri trece prin pamant.
Pe cel ce nu merge Ajuta-l cu piciorul tau
Pe cel ce nu vede
Da-i pasul tău în drum
Pe cel ce nu aude
Dă-i strângerea de mâni
Pe cel ce nu vorbeşte
Învaţă-l cuvinte
Pe cel ce nu iubeşte
Mângâiel cu aripi de înger
Şi atunci ai să aflii
Că drumul spre ceruri
Trece prin pământ
Destinul mi-a spus să mă previn
Că-n urmă, paşii tăi aveau acelaşi sens
Dar când mi-am întors faţa,
Era prea târziu...
Mi se spulberase timpul
Răsuflarea ta-mi răpise viata
Umbra ta, îmi acoperise trupul.
> ORTODOXIA --Virtutea Desavarsirii Sufletesti
> ORTODOXIA -- Cel mai sublim ideal
> ORTODOXIA -- Frumosul din Sufletul nostru
"Dreapta Cugetare", ORTODOXIA...
Singurul Izvor de Frumuseţe, ce înalţă sufletul nostru de ROMÂN, spre Virtutea Desăvârşirii Sufleteşti, ne sfătuieşte, că a sosit timpul, să strigăm mai mult la Dumnezeu !...
« Deci fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţii mei. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic : Bucuraţi-vă. » (Filip. 4 ; 1,4).
Iată, îmi permit să vă numesc şi eu ca Sfântul Pavel, fraţii mei iubiţi şi să vă înştiinţez şi eu că, ne-a venit mare Bucurie de la Cel Preaînalt. Lucrarea Intreitului Adevăr Dumnezeu, a coborât pe Pământul nostru Românesc, să ridice pe Poporul Său Ales, la treapta desăvârşirii, prin MESAJUL : « Îndrăzniţi, apropiaţi-vă, cei ce aţi sărutat picioarele Mântuitorului, pe pământ !... » Iisus, Desfătarea, Temelia şi Stâlpul Adevărului absolut, cere Poporului ORTODOX Român “ să devină model de civilizaţie şi credinţă pentru toate popoarele lumii. Ba mai mult, face şi un LEGĂMÂNT cu poporul Său, dezvăluie, pe un Munte înalt, Cetatea « Noul Ierusalim », şi ca-ntr-o segvenţă de film, ne arată un Plan de Viitor asupra acestu-i pământ, grăind : “Voi face Pământ Nou şi Lume Nouă”, arătând necuprinse, neatinse, neînchipuite frumuseţi şi bunătăţi care nu pot fi redate aici, în câteva fraze scurte. Lumea existentă, pe acel Pământ, va arăta mereu tânără, şi cu o înfăţişare de o rară frumuseţe !
Domnul Iisus, dezvăluie Miracole mult prea mari faţă de puterile noastre sufleteşti şi capacitatea noastră de gândire : « Ca hrană le-ar fi deajuns atât” arătând spre un năsturaş de la tulpina unei flori. Totodată deschide o Uşă pe Cer, deasupra Pământului României noastre. Uşa strălucea, în jurul ei razele arătau ca ale soarelui şi se afla la o mică distanţă depărtare. Era mirific de frumoasă!!... « o uşă mare », La început era desenat pe ea culorile curcubeului. S-au stins, la câteva minute, apoi ca să apară o Cruce, iar mai apoi ca să se transforme Uşa, într-o icoană, alb-negru pictat pe Ea, un Păstor cu oile Sale, văzută cu mai mulţi martori, in decurs de un sfert de ceas, pe la orele 11 dimineaţă, data zilei 09-11-2005.
Dar şi mai interesant, Iisus arată tot globul pământesc înfăşurat într-o mantie întunecată. Pe România, cădea vertical o rază de lumină, iar Iisus ne-a îndemnat ; IEŞIŢI din ea, Poporul Meu ! » adică ieşiţi din negura fărădelegii ce predomină pe întreg glob pământesc.
Esenţa acestui MESAJ, Iisus Hristos -- Izvorul Vieţii, arată explicit Poporului Românesc, că s-a jertfit, acum 2000 de ani, pe Altarul Suferinţei, să dizolve bariere mentale, propovăduind până la marginile pământului : « Un SINGUR Trup, un SINGUR Botez, o SINGURĂ Credinţă, o SINGURĂ Biserică, un SINGUR Dumnezeu, Tatăl Ceresc încreştinând atunci, omenirea toată, dar că, astăzi, este tot neîncreştinată ! Trupul « Biserica » este din nou fărâmiţat în mii de bucăţele.
Scopul pe care ni-l propune Iisus Domnul nostru, este « măntuirea ». ! Însă, unii zic despre această Mare Lucrare a Duhului Sfânt, că este : « Fictiune, Amăgire, Telenovelă, S F.”
Eu zic : “Nu este o afirmaţie ştiinţifică, ci este ADEVĂR venit din Glasul Celui ce ne-a creat şi are un Plan Divin cu noi POPORUL ROMÂN. Un Adevăr venit din ADEVĂRUL DIVIN” şi vă rog să medităm împreună. De aceea vă cer părerile domniilor voastre?!!... Ignoranţii ce nu primesc ADEVĂRUL sunt cei ce nu cunosc « Glasul Stăpânului nostru » şi sunt liberi să meargă pe calea ce şi-a ales-o pe propia-i răspundere dar, să-şi întrebe conştiinţa : “Dacă e adevărat?!... Îşi vor suporta singuri consecinţele?... Iar cei cu sufletul neîntinat, care doresc să intre în armonie cu Divinitatea, va trebui să luăm decizii, chiar şi numai dacă, prin acest spaţiu virtual, « să îmulţim acest TALANT, făcând ce e mai bine pentru întreaga omenire, conştientizând toate popoarele lumii : naţiile, toate limbile şi toate neamurile pământului, că această Divină Lucrare, din iubirea prea mare şi îndurarea Sa, Domnul Iisus cere să redevenim la una Credinţă, unul trup Biserică în Hristos Domnul.
Este timpul să strigăm mai mult la Dumnezeu ! Poporul Român să nu-şi trădeze destinul... Refugiul în spaţiul nepăsării şi al ignorării faţa de acest MARE ADEVĂR incontestabil, din această carte, va duce la orbirea sufletească, la împietrirea inimii, iar greşelile altora atrage mânia lui Dumnezeu asupra comunităţii. Greşeala Evei s-a răsfrânt şi asupra lui Adam şi a urmaşilor lor, până la jertfa Mântuitorului de pe cruce.
"Bunătăţile mântuirii să curgă peste cei ce vor să îmulţească acest TALANT, în tot poporul din ţară şi de pretutindeni !"
Cartea este intitulată :
« IEŞIŢI DIN EA, POPORUL MEU ! »
“Şi am auzit un glas din cer,
zicând: Ieşiţi din ea, poporul Meu,
...ca să nu vă faceţi părtaşi la
păcatele sortite ei şi să nu fiţi loviţi
de pedepsele sortite ei ”.
(Apoc. 18; 4, 5)
Tipărit cu binecuvântarea
PREA SFINTITULUI PARINTE
+GALACTION EPISCOPUL
ALEXANDRIEI SI TELEORMANULUI.
Cade un sunet
Din simfonia creaţiei
pe braţele vântului
cade un sunet ce sparge ceaţa densă,
de deasupra pământului.
Străbătând spaţii,
rupând zăgazurile din răsărituri,
din lanţurile neputinţii
însufleţeşte uscatele câmpuri.
Părtaş, e... un mărturisitor,
ce cu paşi exigenţi,
prin sudoarea frunţii,
trebuie să-şi ducă misiunea
până la capăt,
chiar cu riscul vieţii.
Cu mult efort de memorie
el, iubeşte, iartă, se umileşte
numai să împlinească destinul
ce i s-a încredinţat.
Voind, să deschidă o lume nouă
Dar, nimic din trecut,
nu mai poate fi schimbat.
Oamenii din spaţiul durerii
Marii filosofi ai omenirii
Nereuşind să încorporeze
obiectivarea subiectului,
stau pierduţi în valurile gândirii.
Privilegiaţi de soartă
stau în cumpăna vieţii,
Mesajul privind cu suspiciune...
Cad tot mai mult în adânci ceţuri.
Cu sufletul legat de această viaţă,
Chemarea Diviniă prin Mesaj,
pare neînţeleasă.
Rătăcind în sălbatice himere,
deacum totul pare pierdut
Oare, ce mai pot face pentru tine?...
Sau ce nu am făcut?!!...
Ei... m-au învăţat
M-am născut în sânul unei familii
de vrednici şi buni credincioşi!
Părinţi adevăraţi Ortodocşi!
Ei mi-au dat un nume...
Ei m-au învăţat că viaţa este totuşi,
bunul care nu se schimbă
pe niciun alt bun, din lume!..
.
Şi, că, misterul ei,
este numai credinţa în Dumnezeu!
Numai astfel am să pot eu,depăşi...
orice negativă acţiune
ce mi s-ar ivi în drumul greu!
După o lungă perioadă
de experienţă religioasă,
tot ei m-au învăţat
să înţeleg drama multor tragedii,
în tot demersul vieţii!...
Şi tot ei, m-au învăţat să-i separ pe oameni,
după concepţiile lor, pe unii faţă de alţii...
Şi am cunoscut că, cei ce, pe Dumnezeu,
nu l-au iubit, ci l-au renegat,
l-au dispreţuit, au ajuns la capătul vieţii lor,
într-un tragic sfârşit!
Chiar până şi, seminţia lor,
mari blasfemii au ispăşit!
Cei evlavioşi, rămaşi în armonie cu Divinitatea,
au trăit fericiţi, sfidând calea celui rău.
Mărturisind credinţa cu vieţile lor,
au strălucit ca nişte faruri călăuzitoare,
descoperind lumii Adevărul, şi Calea,
Celui Preaînalt Dumnezeu.
Astăzi, în negura acestor vremi,
mă înspăimântă gândul,
că Cel Prea Înalt,
dacă ar vrea să-şi arate existenţa Sa,
efectul ar fi catastrofal !!...
Generaţiei noastre de astăzi,
călătoria spre locuinţa lui Iisus,
l-i se pare foarte grea,
viaţa, un drum fenomenal!
Mă doare, Doamne!...
Deplâng acestă lume!
Lacrimile-mi împletesc
suferinţă şi milă!...
Te-ai apropiat de noi
în valuri de chemări,
ca o ploaie caldă, blândă, sublimă,
dorind a uda câmpuri uscate,
a umple suflete de Lumină...
Dar, nu răsună glasul Tău,
peste Poporul iubit!!...
Mesajul transmis,
Sfânta legătură a Bucuriei,
veşmânt cald sufletelor noastre,
a rămas ca nişte secătuite cuvinte,
pirzându-se prin zările albastre.
Toţi oamenii tac !...
Cu un mic efort de memorie,
ar fi avut suficient timp să constate,
că, mărturisirea Chemării
şi Marea Lucrare a Duhului Divin
din Voia Ta, şi de la Tine au purces toate !
Un pas şi, tăcerile ar fi explodat!!!...
Ca o rază de Lumină
Pe cerul înnourat!
Oare... bucăţelele de humă nu vor ?!...
sau zidurile înalte ale iubirii,
nu pot străbate,
de nu consimt, Preamulta Ta Bunătate ?!
Le-ai desvăluit, nu demult,
un « Plan măreţ de viitor »
Iată, dar, sămânţa-i tot neîncolţită pe pământ ?...
Ci, în braţele vântului, purtată mai departe
prin fiorul pretinselor furtuni,
alte preocupări şi interese, motivând?!...
Doamne!!... înlănţuiţi prin ceţuri adânci,
stau în cumpăna vieţii...
.vântul îi împinge mai departe,
defilând grăbiţi prin faţa morţii!...
Pune-mi Tu un deget de aripã!- autor de Elisabeta Branoiu in RETEAUA LITRARA PDF Imprimare Email
Scris de Elisabeta Branoiu in RETEAUA LITRARA
Sâmbătă, 12 Martie 2011 16:52
Agentia de Stiri*Centrul Informational –Radio METAFORA ccu ocazia zilei de nastere a doamnaei ELISABETA BRANOIU urma maulta sanatate,bucurii,multa inspiratie in viitoarele creatii si traditionalul LA MULTI ANI!
Pune-mi Tu un deget de aripã!
şi leagãnã-mã în infinit
pe împãrãteasca Ta cale,
cã vreau cu vântu-i sã m-alint.
Sã-mi deschizi
drumul nemuririi
prin iubire,
sã-mi aprinzi o luminã,
sã urc din acest haos,
plutind pe cãi divine!
Sã gust mãcar o clipã
din zborul însetat
ce mã mistuie neîncetat,
un dor dupã-nãlţimi,
sã fiu tot mai aproape
de Tine, Cel ce stai pe Heruvimi.
La Tine,
e atâta revărsare de iubire!
la mine,
atât de multã neputinţã
în pãmânteana-mi fire.
când ochii mi-i arunc
pe-ntinsul cer,
te vãd dincolo de ere
stând înfrumuseţat pe albul nor
într-o sfântã tãcere.
In juru-Ţi
o luminatã aurorã,
luminã inundând
flame mari de foc,
fãclii strãfulgerând.
iar prin tot universul
luceferi scânteiesc
în lumini diafane,
diamantine împletesc.
Dã-mi Tu un deget de aripã
şi toarnã-mi
din nectarul înţelepciunii!
rãtãcind prin pulberea de stele,
sã zbor pe cea mai finã undã
tot mai sus.
In fâlfâit de aripã,
dincolo de ziduri,
cineva uşa sã-mi deschidã
şi sã mã lase la Iisus.
Smeritã, sã-mi plec capul
cu inima ce-mi bate
sã vãd, sã plâng închis
eu, cea osânditã
la efemera moarte.
Iar vocea Lui Divinã
sã-mi rãspundã :
«vrei un deget de aripã?!
îndrãzneşte, fiicã!
în sublima tainã a dimineţii,
te voi ridica în vârf de zare,
dacã urmezi cãile scrise
în Cartea cea Mare
“Cartea Vieţii”,
ce-a mers de mii de ani
pe-a timpului cãrare».
Astăzi 21 octombrie 2011 Am fost foarte fericita! Am primit cererea de prietenie a Preasfintitului si am vorbit pe Onlin, m-a cautat Sfintia Sa. Redau discutia:
[Protos Justinian]
buna seara
[Tu]
Sarut dreapta, Sfant Parinte!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca recunostinta
[Tu]
Ce mare bucurie imi faceti, nici nu stiti
[Protos Justinian]
Dumnezeu cu mila
[Tu]
Unde slujiti? La ce biserica?
[Protos Justinian]
Sf mucenic ioan Rusu.Alexandria
[Tu]
Oooo!.. Langa Scump Parintele meu PS Episcop Galaction?
[Protos Justinian]
Cel ce nu si-a uitat chemarea!
[Tu]
Nu, ca este mult iubitul lui Dumnezeu si detine mare HAR
Sa-l incurajam sa negustoreasca HARUL, sa umple tot Poporul cu daruri de la Bunul Dumnezeu!
Preasfintit Parinte, am plans de ceva vreme ca dispretul oamenilor este pe toate site-urile, dar Preasfintia voastra acum mi-ati tamaduit toate ranile sufletesti Sa fiti binecuvantat de Dumnezeu!
[Protos Justinian]
Dumnezeu sa primeasca si sa nu ne uite.pt a nu ne uita cand noi il uitam ,sa ne rugam acum mai mult
[Tu]
AMIN
Dumnezeu este incredibil de bun, si ne da sanse mari sa fim primii stalpi ai Noului Ierusalim, dar nimeni nu crede, si ma face bolnava psihic pe toate blogurile. Eu IL voi urma pana la moarte pe Iisus si faca-se Voia Sa cu cei ce nu cred.
Nu stiu daca ati aflat de cartea a carui autor sunt"IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Stiu ca a avut neplaceri si Preasfintitul pentru aceasta carte, dar Domnul Iisus ii va plati cu prisosinta ca a fost singurul care m-a ajutat.
si nu exista zi sa nu ma rog pentru Preasfintia Sa.
Imi dati voie sa mai postez articole pe Peretele Preasfintiei Voastre?
[Protos Justinian]
sa cautam imparatia lui dumnezeu si celelalte ni se vor adauga noua.amin si doamne ajuta
[Tu]
Doamne ajuta! Binecuvantati si sper sa venim tot grupul de la Valenii de Munte "Clubul Nicolae Iorga" la 5 Noem. de Ziua PREASFINTITULUI GALACTION ne-a invitat Parintele Mihai Alin. Ma iertati si va urez Tot binele din lume !
[Protos Justinian]
daDumnezeu sa binecuvanteze clubul nicolae iorga.Rugativa pt noi.multumim
[Tu]
Aceasta mangaiere sufleteasca a venit numai de la Domnul Iisus si va rog sa nu ma uitati in rugaciunile Preasfintiilor voastre sa am spor la lucrul lui Dumnezeu
* * +AMIN+.E. B
Sfanta Cruce
Tu ne ajuta
In necazuri si dureri
Inima ne-o fi avuta
Plina de dulci mangaieri.
Doamne Iisuse Hristoase, umple de bucurie inimile tuturor Românilor noştri din ţară şi de pretutindeni, şi cu strălucirea Ta, îndepărtează întunericul din sufletele noastre. Prin această Sfântă « TROITA » puntie de comunicare între noi păcătoşii şi Divinitatea Ta, dă nouă semne şi minuni ca să Te aşteptăm cu dor!Azi "Izvorul Tamaduirii" 29-04-2011
- Am fost la Manastirea Zamfira la slujba.
Un comentariu:
Draga mea sora Elisabeta, iti scriu pentru a incerca sa-ti alung mahnirea din suflet, in urma comentariului pe care l-ai postat pe blogul proortodoxia, cand unii frati de-ai nostrii ti-au inteles gresit mesajul, de vina fiind si starea de nemultumire pe care am resimtit-o toti ,referitor la raspunsul sinodului.Eu trebuie sa recunosc, cu retinere am accesat situl pe care l-ai postat unde se gaseste cartea.Am citit-o, fiind hotarata s-o dau deoparte in clipa in care as fi gasit ceva care sa intre in contradictie cu credinta ortodoxa. N-am gasit si trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat profund si ca sa te mangai un pic iti spun ca daca n-ai fi scris acel comentariu, eu n-as fi aflat despre existenta acestei carti. Sa ajute BUNUL DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI s-o citeasca cat mai multi romani,fiindu-le imbold spre intoarcerea din tot sufletul la ADEVAR. Cu drag Doina.
Trimiteți un comentariu